De ce (doar) training-ul nu aduce schimbarea dorita?

butterfly

Ca om de training, m-am intrebat deseori de ce un manager continuă sa fie tributar vechilor sale obiceiuri - tipare de comportament, reactii, stiluri de lucru (care adesea il limiteaza sau il saboteaza in aspiratiile sale), chiar si la scurta vreme dupa ce a participat la un curs bine ales, de impact, costisitor?

Si ma refer aici la situatia ideala in care managerul in cauza a primit cu entuziasm cursul, a vazut valoare in el, a simtit emulatia de a fi mai bun, de a fi altfel, de a face lucrurile diferit. A declarat si si-a dorit in mod autentic schimbarea.

S-a intors la birou dupa doua sau trei zile petrecute intr-un cadru in care s-a simtit optimizat si inspirat. Si si-a jurat ca de azi lucrurile vor sta altfel. Pentru ca acum stie ce are de facut si cum va face.

Si, iarasi in cazul fericit, managerul isi propune si reuseste pentru o scurta perioada sa practice comportamente noi. Oamenii din jurul lui il privesc, dupa caz, cu incantare naiva sau ironie, intrebandu-se: oare cat va tine miracolul schimbarii?

Cat timp va reusi un manager cu nevoi mari de putere sa asculte si sa ghideze oamenii vs sa dea ordine, sa acorde incredere si sa delege vs sa controleze totul? Dar unul extrem de competitiv – cum va functiona pentru el colaborarea in acelasi timp cu nevoia (mai mult sau mai putin constienta) de a “da bine”, de a fi cel care se remarca mai presus de ceilalti?

Cat dureaza pana cand, pentru ca e natural si cu siguranta mai usor, fiecare dintre ei se intoarce la vechiul sau stil? Pentru ca acela, desi problematic (si managerul o stie pentru ca i s-a spus sau a simtit-o pe propria piele), ii e mai la indemana, ii este familiar. Poate ca nu e optim, dar cu iata ca l-a adus pana aici iar noile practici oricum se estompeaza in memoria sa cu fiecare zi care il duce mai departe de momentele acelea de “aha” din sala de curs si de promisiunile facute lui insusi sau altora.

Si pentru ca merge si asa, pana la urma!

De ce intentiile noastre constiente dau gres uneori?

De ce chiar si atunci cand suntem extrem de motivati sa ne schimbam, tiparele problematice de a fi, de a face lucruri sau de a comunica cu altii se pot dovedi atat de puternice?

Pentru ca rezistenta la schimbare este o componenta fireasca a naturii umane.

Pentru ca fiecare vechi obicei are in spatele sau intregi retele neuronale care il sustin. In timp ce noul obicei doar un firicel firav si inca neexersat.

Pentru ca vechile obiceiuri, chiar blamate, vin la pachet cu beneficii ascunse chiar si (sau mai ales) noua insine.

Pentru ca in lipsa unui proces autentic de reflectie si auto-cunoastere, schimbarile importante si durabile se lasa asteptate. Putem invata instrumente sau procese noi, dar nu putem schimba comportamente semnificative.

Ce putem face pentru a aduce schimbarea dorita?

Cum putem sustine investitia de timp, bani si energie (organizationala si personala) asa incat schimbarea dorita sa se produca?

Ei bine, oricum ai aborda aceasta transformare, usor nu e :-). Si cu siguranta nu se intampla peste noapte sau peste cele 2-3 zile de invatare in grup pe care training-ul le ofera.

Si se intampla numai si numai atunci cand omul si-o doreste real, asumat, hotarat. Iar nu declarativ sau la presiunea altora. Pentru ca isi doreste un salt si devine constient ca ceea ce l-a adus pana aici, nu il va duce acolo unde isi doreste acum sa fie.

Mijlocul de “locomotie” cel mai rapid, mai simplu si mai placut, de la unde te afli acum catre o alta destinatie mai atragatoare, poarta in universul invatarii din mediul de afaceri numele de executive coaching (sau leadership development coaching, sau business coaching, etc).

Ce diferentiaza coaching-ul de training in termeni de impact asupra schimbarii comportamentelor este tocmai abordarea individuala.  In sensul in care, in spatiul de reflectie protejat si suportiv al coaching-ului, omul se uita cu atentie la cine si cum este el, la ce e cu adevarat important pentru el, la cadrele de referinta dupa care a functionat si functioneaza de ani buni (zeci de ani poate) si la felul in care noile obiceiuri, comportamente etc se integreaza in acest peisaj particular care este el. Ce e de natura sa sustina sau sa saboteze noile obiceiuri, ce apare ca fiind redundant si decide sa lase in urma, ce trebuie ajustat, reconfigurat. Coaching-ul, cand este un proces asumat, iti aduce acea claritate fantastica pe care ti-o dau camerele cu multe oglinzi :-). Nu intotdeauna iti place ce vezi din toate unghiurile, dar stii ca iti poti alege, in cunostinta de cauza, haina care iti vine cu adevarat bine.

Si cu siguranta ca a deveni constient de factorii care te tin in loc (care sunt sursa blocajului sau rezistentei la schimbare despre care pomeneam mai devreme), te pune intr-o pozitie incomparabil mai puternica de a alege un nou “joc interior”. Iar aceasta platforma de cunoastere de sine va deschide drumul catre definirea si construirea de noi si nebanuite aspiratii :-).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *